faculă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÁCULĂ, facule, s. f. Parte mai strălucitoare de pe discul solar. – Din
fr. facule.faculă (Dicționar de neologisme, 1986)FÁCULĂ s.f. Partea mai strălucitoare din fotosfera sau cromosfera Soarelui. [< fr.
facule, cf. lat.
facula – torță mică].
faculă (Marele dicționar de neologisme, 2000)FÁCULĂ s. f. partea mai strălucitoare din cromosferă. (< fr.
facule, lat.
facula)
faculă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fáculă s. f.,
g.-d. art. fáculei; pl. fáculefaculă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FÁCULĂ, facule, s. f. Parte mai strălucitoare de pe discul solar. — Din
fr. facule.