facil - explicat in DEX

facil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FACÍL, -Ă, facili, -e, adj. Care se face, se produce fără greutate, cu puține eforturi. Muncă facilă. ♦ Care pare făcut, realizat cu puține eforturi, cu ușurință; p. ext. superficial, ușor. Versuri facile. ♦ Care se acomodează ușor, care este ușor de mulțumit. Caracter facil. – Din fr. facile, lat. facilis.

facil (Dicționar de neologisme, 1986)
FACÍL, -Ă adj. (Liv.) 1. Care se poate produce, care se poate provoca ușor. 2. Ușuratic, superficial. ♦ Care creează, care face ceva ușor, fără eforturi mari. [< fr., it. facile, cf. lat. facilis – ușor de făcut].

facil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FACÍL, -Ă adj. 1. care se poate face cu efort minim. 2. ușuratic, superficial. (< fr. facile, lat. facilis)

facil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*fácil, -ă adj. (lat. fácilis. V. dificil). Rar. Ușor de făcut. Adv. Lesne. – Fals facíl (după fr.).

facil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
facíl adj. m., pl. facíli; f. facílă, pl. facíle

facil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
facil a. ușor, lesne.

facil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FACÍL, -Ă, facili, -e, adj. Care se face, se produce fără greutate, cu puține eforturi. Muncă facilă. ♦ Care pare făcut, realizat cu puține eforturi, cu ușurință; p. ext. superficial, ușor. Versuri facile. ♦ Care se acomodează ușor, care este ușor de mulțumit. Caracter facil. — Din fr. facile, lat. facilis.