facial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FACIÁL, -Ă, faciali, -e, adj. (
Anat.) Care aparține feței, privitor la față, care afectează fața. [
Pr.:
-ci-al] – Din
fr. facial.facial (Dicționar de neologisme, 1986)FACIÁL, -Ă adj. Aparținând feței, al feței. [Pron.
-ci-al. / < fr.
facial, cf. lat.
facies – față].
facial (Marele dicționar de neologisme, 2000)FACIÁL, -Ă adj. (anat.) care aparține feței. (< fr.
facial)
facial (Dicționaru limbii românești, 1939)*faciál, -ă adj. (fr.
facial, d. lat.
facies, față).
Anat. De la față:
mușchĭ facial. Unghĭ facial, format de întîlnirea a doŭă liniĭ, una verticală, care e presupusă că trece pin [!] dințiĭ incizivĭ [!] superiorĭ și pe la sprincene, și alta orizontală, care e presupusă că trece pe dedesuptu [!] urechiĭ pin rădăcina dinților incizivĭ superiorĭ.
facial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)faciál (-ci-al) adj. m.,
pl. faciáli; f. faciálă, pl. faciálefacial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)facial a. ce ține de față:
nerv, mușchiu, unghiu facial.facial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FACIÁL, -Ă, faciali, -e, adj. (
Anat.) Care aparține feței, privitor la față; care afectează fața. [
Pr.:
-ci-al] — Din
fr. facial.