facilitate - explicat in DEX

facilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FACILITÁTE, facilități, s. f. Însușire a ceea ce este facil; însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu ușurință. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. Facilități de plată. – Din fr. facilité, lat. facilitas, -atis.

facilitate (Dicționar de neologisme, 1986)
FACILITÁTE s.f. Ușurință. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. [Cf. fr. facilité, lat. facilitas].

facilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FACILITÁTE s. f. 1. însușirea a ceea ce este facil (1); ușurință. 2. (inform.) caracteristică a unui calculator, sistem de operare sau limbaj care permite facilitarea scrierii programelor, organizării datelor ori corectării erorilor. (< fr. facilité, lat. facilitas)

facilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*facilitáte f. (lat. facílitas, -átis. V. facultate). Calitatea de a fi facil, înlesnire, ușurință. Bunătate, indulgență: facilitate de caracter. Pl. Termin acordat p. plată: a acorda facilitățĭ.

facilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
facilitáte s. f., g-.d. art. facilitắții; pl. facilitắți

facilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
facilitate f. înlesnire, ușurință.

facilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FACILITÁTE, facilități, s. f. Însușire a ceea ce este facil; însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu ușurință. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. Facilități de plată. — Din fr. facilité, lat. facilitas, -atis.