facies - explicat in DEX

facies (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FÁCIES, faciesuri, s. n. 1. Aspect caracteristic al feței în cursul unei boli, al unei stări emotive etc.; p. gener. fizionomie. 2. Aspect al unei culturi arheologice în ce are ea mai caracteristic. 3. Totalitate a particularităților mineralogice și paleontologice ale unui depozit sedimentar, care caracterizează condițiile fizico-geografice de depunere a acestuia. [Pr.: -ci-es] – Din lat. facies, fr. faciès.

facies (Dicționar de neologisme, 1986)
FÁCIES s.n. 1. Aspect al feței în timpul unei boli; (p. ext.) fizionomie, aspect exterior. ♦ Suprafață a unei formații anatomice. 2. Aspect caracteristic pe care îl au stratele geologice datorită naturii rocilor și fosilelor din care sunt alcătuite. ♦ Aspectul unei culturi arheologice în formele ei caracteristice. ♦ Aspectul superficial al unui lucru. [Pron. -ci-es, pl. -uri. / < fr., it., lat. facies].

facies (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FÁCIES s. n. 1. înfățișare, aspect superficial al unui lucru. 2. aspect al feței în timpul unei boli, al unei stări emotive etc. ◊ suprafață a unei formații anatomice. 3. totalitatea caracterelor mineralogice și petrografice ale unei roci. ◊ aspect pe care îl au straturile geologice, determinat de caracterele petrografice și paleontologice. 4. aspectul unei culturi arheologice în formele ei caracteristice. 5. cea mai mică subdiviziune a asociației vegetale caracterizată prin dominația unei specii. (< lat. facies, fr. faciès)

facies
fácies s.n. 1 Aspect caracteristic al feței în cursul unei boli, al unei stări emotive etc. ◊ Facies cadaveric (sau hipocratic) = aspect particular al feței întâlnit în bolile cu evoluție gravă. ♦ Ext. Fizionomie. ♦ Suprafață a unei formații anatomice. 2 (geol.) Totalitatea particularităților petrografice și paleontologice ale unei roci sau ale unor depozite de roci care sunt determinate de condițiile fizico-geografice de depunere a acestora. Facies continental. Facies marin. ◊ Facies lagunar v. lagunar. 3 (arheol.) Aspect caracteristic, particular al unei culturi arheologice. 4 (biol.) Cea mai mică subdiviziune a asociației vegetale caracterizată prin dominația unei specii. 5 Înfățișare, aspect superficial al unui lucru. • sil. -ci-es. pl. -uri. / <lat. facĭes, -ei, fr. faciès.

facies (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fácies (-ci-es) s. n., pl. fáciesuri

facies (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FÁCIES, faciesuri, s. n. 1. Aspect caracteristic al feței în cursul unei boli, al unei stări emotive etc.; p. gener. fizionomie. 2. Aspect al unei culturi arheologice în ce are ea mai caracteristic. 3. Totalitatea particularităților mineralogice și paleontologice ale unui depozit sedimentar, care caracterizează condițiile de formare a acestuia. [Pr.: -ci-es] — Din lat. facies, fr. faciès.