facilitare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FACILITÁRE, facilitări, s. f. Acțiunea de
a facilita și rezultatul ei; înlesnire, ușurare. –
V. facilita.facilitare (Dicționar de neologisme, 1986)FACILITÁRE s.f. Acțiunea de a facilita și rezultatul ei; ușurare. [<
facilita].
facilitare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)facilitáre s. f.,
g.-d. art. facilitắrii; pl. facilitắrifacilitare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FACILITÁRE, facilitări, s. f. Acțiunea de
a facilita și rezultatul ei; înlesnire, ușurare. —
V. facilita.