extremitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTREMITÁTE, extremități, s. f. Limită, parte extremă, punct final. ♦ Parte terminală, periferică a unui organ sau a corpului. – Din
fr. extrémité.extremitate (Dicționar de neologisme, 1986)EXTREMITÁTE s.f. Capăt, limită, parte extremă, hotar. ♦ Parte terminală a unui organ sau a corpului. [Var.
estremitate s.f. / cf. fr.
extrémité, lat.
extremitas].
extremitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXTREMITÁTE s. f. punct final, limită, parte extremă, hotar. ◊ parte terminală a unui organ sau a corpului. (< fr.
extrémité, lat.
extremitas)
extremitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*extremitáte f. (
extrémitas, -átis). Parte extremă, capăt:
extremitatea uneĭ funiĭ, uneĭ strade [!]. Vîrf:
extremitatea unuĭ copac. Situațiune extremă (dificilă), aman:
a fi la extremitate. Pl. Mînile [!] și picĭoarele:
a avea extremitățile înghețate. Acte de violență, de furie:
a ajunge la extremitățĭ.extremitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)extremitáte s. f.,
g.-d. art. extremitắții; pl. extremitắțiextremitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)extremitate f.
1. parte extremă, margine:
extremitatea uliței; 2. capăt, căpătâiu:
extremitatea unei funii; 3. starea unui bolnav care e să moară:
e la extremitate; 4. ultimă stare de nenorocire, de suferință;
5. pl.
Anat. brațele și gambele.
extremitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTREMITÁTE, extremități, s. f. Limită, parte extremă, punct final. ♦ Parte terminală, periferică a unui organ sau a corpului. — Din
fr. extrémité.