extrinsec (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTRINSÉC, -Ă, extrinseci, -ce, adj. 1. Care vine din afară, care nu provine din esența lucrurilor.
2. (
Anat.; despre organe) Originar din afara locului unde se găsește sau acționează. – Din
fr. extrinsèque.extrinsec (Dicționar de neologisme, 1986)EXTRINSÉC, -Ă adj. 1. Care vine, care este luat din afară, din circumstanțele, din împrejurările exterioare și nu din esența lucrurilor.
2. (
Anat.) Situat în afara unui organ. [Cf. fr.
extrinséque, lat.
extrinsecus].
extrinsec (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXTRINSÉC, -Ă adj. 1. care vine, care este luat din afară, din circumstanțele exterioare și nu din esența lucrurilor. 2. (anat.; despre organe) situat în afara locului normal. 3. (despre semiconductoare) care conține impurități. (< fr.
extrinsèque, lat.
extrinsecus)
extrinsec (Dicționaru limbii românești, 1939)*extrinséc, -ă adj. (fr.
extrinsèque, d. lat.
extrinsecus). Care vine de afară:
cauzele extrinsecĭ ale uneĭ boale [!]. Valoare extrinsecă a uneĭ monete, valoare fictivă, convențională. Adv. În mod extrinsec. V.
intrinsec.extrinsec (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)extrinséc adj. m.,
pl. extrinséci; f. extrinsécă, pl. extrinséceextrinsec (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)extrinsec a. care vine din afară sau s’află în afară:
cauză extrinsecă.extrinsec (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTRINSÉC, -Ă, extrinseci, -ce, adj. 1. Care vine din afară, care nu provine din esența lucrurilor.
2. (
Anat.; despre organe) Situat în afara locului normal. — Din
fr. extrinsèque.