extremist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTREMÍST, -Ă, extremiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care ține de extremism, care depășește limitele normale, moderate; privitor la teoriile, ideile, opiniile, metodele, măsurile etc. împinse la extrem.
2. S. m. și
f. Adept al extremismului. – Din
fr. extrémiste.extremist (Dicționar de neologisme, 1986)EXTREMÍST, -Ă adj. Care depășește limitele normale, moderate. //
s.m. și f. Partizan, susținător al ideilor sau al doctrinelor extremiste. [< fr.
extrémiste].
extremist (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXTREMÍST, -Ă I.
adj. care depășește limitele normale, moderate. II. adj., s. m. f. (adept) al extremismului. (< fr.
extrémiste)
extremist (Dicționaru limbii românești, 1939)*extremíst, -ă s. și adj. Care are ideĭ extreme, înaintate, revoluționare.
extremist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)extremíst adj. m.,
s. m.,
pl. extremíști; adj. f.,
s. f. extremístă, pl. extremísteextremist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTREMÍST, -Ă, extremiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care ține de extremism, care depășește limitele normale, moderate; privitor la teoriile, ideile, opiniile, metodele, măsurile etc. împinse la extrem.
2. S. m. și
f. Adept al extremismului. — Din
fr. extrémiste.