extremală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTREMÁLĂ, extremale, s. f. (
Mat.) Funcție care realizează extremul unei funcționale. – Din
fr. extrémale.extremală (Dicționar de neologisme, 1986)EXTREMÁLĂ s.f. (
Mat.) Funcție care realizează extremul unei funcționale. [< fr.
extrémale].
extremală (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXTREMÁLĂ s. f. (mat.) curbă care reprezintă soluția unei probleme a calculului variațional. (< fr.
extrémale)
extremală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)extremálă (funcție matematică)
s. f., g-d.
art. extremálei; pl. extremáleextremală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTREMÁLĂ, extremale, s. f. (
Mat.) Funcție care realizează extremul unei funcționale. — Din
fr. extrémale.