extermina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTERMINÁ, extérmin, vb. I.
Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din
fr. exterminer, lat. exterminare.extermina (Dicționar de neologisme, 1986)EXTERMINÁ vb. I. tr. A nimici complet, a face să dispară cu totul; a stârpi în masă. [P.i.
extérmin, 3,6
-nă. / < fr.
exterminer, lat.
exterminare].
extermina (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXTERMINÁ vb. tr. a nimici complet, a distruge. (< fr.
exterminer, lat.
exterminare)
extermina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exterminá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
extérminăexterminà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)exterminà v. a distruge complet, a prăpădi cu totul:
a extermina un popor.extermina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTERMINÁ, extérmin, vb. I.
Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. — Din
fr. exterminer, lat. exterminare.