exterminare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTERMINÁRE, exterminări, s. f. Acțiunea de a
extermina și rezultatul ei; stârpire, masacrare; exterminațiune. –
V. extermina.exterminare (Dicționar de neologisme, 1986)EXTERMINÁRE s.f. Acțiunea de a extermina și rezultatul ei; exterminație. [<
extermina].
exterminare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)extermináre s. f.,
g.-d. art. exterminắrii; pl. exterminắriexterminare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTERMINÁRE, exterminări, s. f. Acțiunea de
a extermina și rezultatul ei; stârpire, masacrare; exterminațiune. —
V. extermina.