exteriorizare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))EXTERIORIZÁRE, exteriorizări, s. f. Actiunea de
a (se) exterioriza și rezultatul ei; exprimare. [
Pr.:
-ri-o-]
exteriorizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTERIORIZÁRE, exteriorizări, s. f. Acțiunea de
a (se) exterioriza și rezultatul ei; exprimare, manifestare exterioară. [
Pr.:
-ri-o-] –
V. exterioriza.exteriorizare (Dicționar de neologisme, 1986)EXTERIORIZÁRE s.f. Acțiunea de a exterioriza și rezultatul ei; exprimare, manifestare exterioară. [<
exterioriza].
exteriorizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exteriorizáre (-ri-o-) s. f.,
g.-d. art. exteriorizắrii; pl. exteriorizắriexteriorizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTERIORIZÁRE, exteriorizări, s. f. Acțiunea de
a (se) exterioriza și rezultatul ei; exprimare, manifestare exterioară. [
Pr.:
-ri-o-] —
V. exterioriza.