exterioritate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTERIORITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este exterior. [
Pr.:
-ri-o] – Din
fr. extériorité.exterioritate (Dicționar de neologisme, 1986)EXTERIORITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este exterior; (
rar) obiectivitate. [Pron.
-ri-o-. / cf. fr.
extériorité].
exterioritate (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXTERIORITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este exterior. (< fr.
extériorité)
exterioritate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exterioritáte (-ri-o-) s. f.,
g.-d. art. exterioritắțiiexterioritate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTERIORITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este exterior. [
Pr.: -
ri-o-] — Din
fr. extériorité.