extenuare - explicat in DEX

extenuare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXTENUÁRE, extenuări, s. f. Acțiunea de a (se) extenua și rezultatul ei; stare de slăbiciune extremă a corpului; istovire, epuizare. [Pr.: -nu-a-] – V. extenua.

extenuare (Dicționar de neologisme, 1986)
EXTENUÁRE s.f. Stare de extremă slăbiciune a corpului; istovire. [< extenua].

extenuare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
extenuáre (-nu-a-) s. f., g.-d. art. extenuắrii (-nu-ă-); pl. extenuắri

extenuare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXTENUÁRE, extenuări, s. f. Acțiunea de a (se) extenua și rezultatul ei; stare de slăbiciune extremă a corpului; istovire, epuizare. [Pr.: -nu-a-] — V. extenua.