extenuant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTENUÁNT, -Ă, extenuanți, -te, adj. Care extenuează; istovitor, epuizant, sleit
2, sfârșit
2. [
Pr.:
-nu-ant] – Din
fr. exténuant.extenuant (Dicționar de neologisme, 1986)EXTENUÁNT, -Ă adj. Care extenuează; obositor, istovitor, epuizant. [Pron.
-nu-ant. / cf. fr.
exténuant].
extenuant (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXTENUÁNT, -Ă adj. care extenuează; obositor, epuizant. (< fr.
exténuant)
extenuant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)extenuánt (-nu-ant) adj. m.,
pl. extenuánți; f. extenuántă, pl. extenuánteextenuant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTENUÁNT, -Ă, extenuanți, -te, adj. Care extenuează; istovitor, epuizant, sleit
2, sfârșit
2. [
Pr.: -
nu-ant] — Din
fr. exténuant.