extenua (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTENUÁ, extenuez, vb. I.
Refl. și
tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [
Pr.:
-nu-a] – Din
fr. exténuer, lat. extenuare.extenua (Dicționar de neologisme, 1986)EXTENUÁ vb. I. tr., refl. A (se) obosi tare, a (se) istovi. [Pron.
-nu-a, p.i.
-uez, 3,6
-uează, ger.
-uând. [< fr.
exténuer, cf. lat.
extenuare <
tenuis – slab].
extenua (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXTENUÁ vb. refl., tr. a (se) obosi foarte tare, a (se) epuiza (3). (< fr.
/s'/exténuer, lat.
extenuare)
extenua (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)extenuá (a ~) (-nu-a) vb.,
ind. prez. 3
extenueáză, 1
pl. extenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3
să extenuéze (-nu-e-); ger. extenuấnd (-nu-ând)extenua (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTENUÁ, extenuez, vb. I.
Refl. și
tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [
Pr.:
-nu-a] — Din
fr. exténuer, lat. extenuare.extenuà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)extenuà v. a cauza o mare slăbiciune.