extaziat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTAZIÁT, -Ă, extaziați, -te, adj. Căzut în extaz, plin de admirație, cuprins de extaz;
p. ext. încântat, fermecat. [
Pr.:
-zi-at] –
V. extazia.extaziat (Dicționaru limbii românești, 1939)*extaziát, -ă adj. Beat de admirațiune:
a rămînea extaziat în aintea [!] unuĭ spectacul [!].extaziat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTAZIÁT, -Ă, extaziați, -te, adj. Căzut în extaz, plin de admirație, cuprins de extaz;
p. ext. încântat, fermecat. [
Pr.: -
zi-at] —
V. extazia.