extatic - explicat in DEX

extatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXTÁTIC, -Ă, extatici, -ce, adj. (Rar) Care este în extaz; care ține de extaz, caracteristic extazului; fermecat, încântat, extaziat. – Din fr. extatique.

extatic (Dicționar de neologisme, 1986)
EXTÁTIC, -Ă adj. (Rar) În extaz; încântat, fermecat. ♦ Cauzat de extaz. [< fr. extatique, cf. gr. ekstatikos].

extatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXTÁTIC, -Ă adj. referitor la extaz, cauzat de extaz; încântat. (< fr. extatique, gr. ekstatikos)

extatic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*extátic, -ă adj. (vgr. ekstatikós). Cauzat de extază: transport extatic.

extatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
extátic adj. m., pl. extátici; f. extátică, pl. extátice

extatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
extatic a. cauzat de extaz: transport extatic.

extatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXTÁTIC, -Ă, extatici, -ce, adj. (Rar) Care este în extaz; care ține de extaz, caracteristic extazului; fermecat, încântat, extaziat. — Din fr. extatique.