extaziere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTAZIÉRE, extazieri, s. f. Faptul de
a (se) extazia. [
Pr.:
-zi-e-] –
V. extazia.extaziere (Dicționar de neologisme, 1986)EXTAZIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) extazia și rezultatul ei; admirare puternică, cădere în extaz. [Pron.
-zi-e-. / <
extazia].
extaziere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)extaziére (-zi-e-) s. f.,
g.-d. art. extaziérii; pl. extaziériextaziere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTAZIÉRE, extazieri, s. f. Faptul de
a (se) extazia. [
Pr.:
-zi-e-] —
V. extazia.