extazia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTAZIÁ, extaziez, vb. I.
Tranz. și
refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (
2). [
Pr.:
-zi-a] – Din
fr. (s')extasier.extazia (Dicționar de neologisme, 1986)EXTAZIÁ vb. I. tr., refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz, de un sentiment puternic de admirație. [Pron.
-zi-a, p.i. 3,6
-iază, 4
-iem, ger.
-iind. / < fr.
extasier].
extazia (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXTAZÍA vb. tr., refl. a cuprinde, a fi stăpânit de extaz (2). (< fr.
/s'/extasier)
extazia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)extaziá (a ~) (-zi-a) vb.,
ind. prez. 3
extaziáză, 1
pl. extaziém (-zi-em); conj. prez. 3
să extaziéze; ger. extaziínd (-zi-ind)extazia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTAZIÁ, extaziez, vb. I.
Tranz. și
refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (
2). [
Pr.:
-zi-a] — Din
fr. (
s’)
extasier.extazià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)extazià (refl.) v. a fi răpit de admirațiune, a fi în extaz.