exmatriculare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXMATRICULÁRE, exmatriculări, s. f. Acțiunea de
a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricolă; eliminare definitivă. –
V. exmatricula.exmatriculare (Dicționar de neologisme, 1986)EXMATRICULÁRE s.f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricole; eliminare definitivă. [<
exmatricula].
exmatriculare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exmatriculáre (-ma-tri-) s. f.,
g.-d. art. exmatriculắrii; pl. exmatriculắriexmatriculare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXMATRICULÁRE, exmatriculări, s. f. Acțiunea de
a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricolă; eliminare definitivă. —
V. exmatricula.