exlibris (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EX-LÍBRIS, ex-librisuri, s. n. Vinietă aplicată pe o carte, purtând numele unei biblioteci, a bibliofilului sau o deviză. – Din
fr. ex-libris, lat. ex libris.exlibris (Dicționar de neologisme, 1986)EX-LÍBRIS s.n. Vinietă purtând numele bibliofilului sau o deviză, pe care acesta o aplică pe cărțile sale. [Cf. fr., it., lat.
ex-libris – din cărțile lui...].
exlibris (Marele dicționar de neologisme, 2000)EX-LÍBRIS s. n. vinietă purtând numele bibliofilului sau o deviză, pe care acesta o aplică pe cărțile sale. (< fr.
ex-libris, lat.
ex libris, din cărțile lui...)
exlibris (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ex-líbris (lat.) (
-li-bris)
s. n.,
pl. ex-líbrisuriexlibris (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)EX LIBRIS (
loc. lat.) Mențiune făcută pe cărțile dintr-o bibliotecă, pentru a se indica posesorul ei. Se poate realiza fie printr-o ștampilă, fie printr-o etichetă aplicată pe copertă sau pe foaia de titlu a cărții. Cuprinde adesea și gravuri cu valoare artistică.