exitus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÉXITUS s. n. (
Livr.) Moarte, sfârșit. –
Cuv. lat.exitus (Dicționar de neologisme, 1986)ÉXITUS s.n. (
Liv.) Moarte, sfârșit. [< lat.
exitus].
exitus (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÉXITUS s. n. moarte, sfârșit. (< lat.
exitus)
exitus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)éxitus (
lat.)
s. n.exitus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÉXITUS s. n. (
Livr.) Moarte, sfârșit. —
Cuv. lat.