execuție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXECÚȚIE, execuții, s. f. 1. Faptul de a executa; executare.
2. Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale.
3. Aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte.
4. Ducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești referitoare la
evacuarea unei locuințe, la
atribuirea copiilor în caz de divorț etc. [
Pr.:
eg-ze-] – Din
fr. exécution.execuție (Dicționar de neologisme, 1986)EXECÚȚIE s.f. 1. Executare.
2. Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale. ♦ Aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte. [Gen.
-iei, var.
execuțiune s.f. / cf. fr.
exécution, lat.
executio].
execuție (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXECÚȚIE s. f. 1. executare. 2. încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale. 3. aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte. (< fr.
exécution)
execuție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)execúție [
x pron. gz]
(-ți-e) s. f.,
art. execúția (-ți-a), g.-d. art. execúției; pl. execúții, art. execúțiile (-ți-i-)execuție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXECÚȚIE, execuții, s. f. 1. Faptul de a executa; executare.
2. Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale.
3. Aducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești de condamnare la moarte.
4. Ducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești referitoare la evacuarea unei locuințe, la atribuirea copiilor în caz de divorț etc. [
Pr.:
eg-ze-] — Din
fr. exécution.