executant - explicat in DEX

executant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXECUTÁNT, -Ă, executanți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care execută, care îndeplinește ceva; executor. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutant.

executant (Dicționar de neologisme, 1986)
EXECUTÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care execută, îndeplinește ceva. [Pron. eg-ze-. / cf. fr. exécutant].

executant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXECUTÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care execută ceva; executor. (< fr. exécutant)

executant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*executánt, -ă adj. (fr. exécutant). Muzicant care execută un cîntec. – Ob. egz- (după fr.).

executant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!executánt [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. executánți; adj. f., s. f. executántă, pl. executánte

executant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
executant m. muzicant care cântă într’un concert.

executant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXECUTÁNT, -Ă, executanți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care execută, care îndeplinește ceva; executor. [Pr.: eg-ze-] — Din fr. exécutant.