execra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXECRÁ, execrez, vb. I.
Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... [
Pr.:
eg-ze-] – Din
fr. exécrer, lat. execrari.execra (Dicționar de neologisme, 1986)EXECRÁ vb. I. tr. (
Franțuzism) A detesta profund, a urî, a disprețui; a avea oroare de... [< fr.
exécrer, lat.
execrari].
execra (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXECRÁ vb. tr. a detesta profund, a disprețui; a avea oroare de... (< fr.
exécrer)
execra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)execrá (a ~) (rar)
(-xe-cra) vb.,
ind. prez. 3
execreázăexecra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXECRÁ, execrez, vb. I.
Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... — Din
fr. exécrer, lat. execrari.execrà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)execrà v. a avea groază de cineva sau de ceva, a-l detesta.