execrabil - explicat in DEX

execrabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXECRÁBIL, -Ă, execrabili, -e, adj. Respingător, detestabil, dezgustător, oribil. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécrable, lat. execrabilis.

execrabil (Dicționar de neologisme, 1986)
EXECRÁBIL, -Ă adj. Dezgustător, respingător, oribil. [Pron. ec-se-. / cf. fr. exécrable, lat. exsecrabilis].

execrabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXECRÁBIL, -Ă adj. dezgustător, respingător, oribil. (< fr. exécrable, lat. exsecrabilis)

execrabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*execrábil, -ă adj. (lat. ex-secrabilis). Abominabil, oribil. Fig. Foarte răŭ: mîncărĭ [!] execrabile. Adv. În mod execrabil: a cînta execrabil.

execrabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
execrábil (-xe-cra-) adj. m., pl. execrábili; f. execrábilă, pl. execrábile

execrabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
execrabil a. foarte rău.

execrabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXECRÁBIL, -Ă, execrabili, -e, adj. Respingător, detestabil, dezgustător, oribil. — Din fr. exécrable, lat. execrabilis.