excoria (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXCORIÁ, pers. 3
excoriază, vb. I.
Tranz. și
refl. (Despre piele) A (se) jupui ușor. [
Pr.:
-ri-a] – Din
fr. excorier, lat. excoriare.excoria (Dicționar de neologisme, 1986)EXCORIÁ vb. I. tr., refl. (
Despre piele) A (se) jupui ușor. [Pron.
-ri-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / < fr.
excorier, lat.
excoriare].
excoria (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXCORIÁ vb. tr., refl. (despre piele) a (se) jupui ușor. (< fr.
excorier, lat.
excoriare)
excoria (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)excoriá (a ~) (-ri-a) vb.,
ind. prez. 3
excoriáză, 1
pl. excoriém (-ri-em); conj. prez. 3
să excoriéze; ger. excoriínd (-ri-ind)excoria (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXCORIÁ, pers. 3
excoriază, vb. I.
Tranz. și
refl. (Despre piele) A (se) jupui ușor. [
Pr.:
-ri-a] — Din
fr. excorier, lat. excoriare.