exclamativ - explicat in DEX

exclamativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXCLAMATÍV, -Ă, exclamativi, -e, adj. Care exprimă o exclamație. Ton exclamativ. ◊ Propoziție exclamativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o stare afectivă. – Din fr. exclamatif.

exclamativ (Dicționar de neologisme, 1986)
EXCLAMATÍV, -Ă adj. Care exprimă o exclamație. ◊ Propoziție exclamativă (și s.f.) = propoziție în care se exprimă o stare afectivă (admirație, bucurie, surprindere etc.). [< fr. exclamatif].

exclamativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXCLAMATÍV, -Ă adj. care exprimă o exclamație. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care exprimă o stare afectivă. (< fr. exclamatif)

exclamativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
exclamatív adj. m., pl. exclamatívi; f. exclamatívă, pl. exclamatíve

exclamativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXCLAMATÍV, -Ă, exclamativi, -e, adj. Care exprimă o exclamație. Ton exclamativ. ◊ Propoziție exclamativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o stare afectivă. — Din fr. exclamatif.