exclude (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXCLÚDE, exclúd, vb. III.
Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦
Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din
lat. excludere.exclude (Dicționar de neologisme, 1986)EXCLÚDE vb. III. tr. A da afară, a înlătura; a elimina, a nu admite. ♦
(Refl.; despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, nepotrivite, contrare. [Pron.
ecs-clu-, p.i.
exclúd, var.
esclude vb. III. / < lat.
excludere].
exclude (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXCLÚDE vb. I. tr. a da afară, a elimina, a nu admite. II. refl. (despre două elemente) a se respinge ca fiind incompatibile, contrare. (< lat.
excluder)
exclude (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exclúde (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclúsexclude (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)exclude v.
1. a da afară dintr´o societate;
2. a respinge, a nu admite;
3. a fi incompatibil.
exclude (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXCLÚDE, exclúd, vb. III.
Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦
Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din
lat. excludere.