exces - explicat in DEX

exces (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXCÉS, excese, s. n. 1. Exagerare, abuz; p. ext. lipsă de cumpătare, de măsură. ◊ Expr. Exces de zel = zel exagerat. 2. (În unele state) Act de violență, săvârșit de unul dintre soți față de celălalt, de natură a constitui motiv de divorț. – Din fr. excès, lat. excessus.

exces (Dicționar de neologisme, 1986)
EXCÉS s.n. Diferență în plus dintre două cantități; surplus; (p. ext.) lipsă de măsură, necumpătare; exagerare. ◊ Exces de zel = zel exagerat. ♦ (la pl.) Abuzuri; violențe. [Pron. ecs-ces, pl. -se, -suri, var. esces s.n. / < fr. excès, cf. lat. excessus < excedere – a depăși].

exces (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXCÉS s. n. 1. diferență în plus dintre două cantități; surplus. 2. lipsă de cumpătare, de măsură; abuz, exagerare. ◊ (pl.) abuzuri; violențe. (< fr. excès, lat. excessus)

exces (Dicționaru limbii românești, 1939)
*excés n., pl. e (lat. ex-cessus, d. excédere, a excede. V. ex-ced, pro-ces). Ceĭa ce trece peste măsură, abuz. Jur. Exces de putere, abuz de putere, act care excede atribuțiunile legale ale unuĭ funcționar. Pl. Violențe, cruzimĭ: excesele însoțesc toate revoluțiunile. Neregularitate, dezordine, abuz în modu de a trăi: cine nu face excese e sănătos.

exces (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
EXCÉS (‹ fr., lat.) s. n. 1. Exagerare, abuz; lipsă de cumpătare, de măsură. ♦ Surplus. În exces = prea mult. 2. (MAT.) E. sferic = diferența dintre suma unghiurilor unui triunghi sferic și 180 de grade sexagesimale. 3. (MAT.) Calcul prin e. = rotunjirea ultimei zecimale în calcule prin adaos (se ia cifra următoare dacă mai urmează zecimale la precizia dată).

exces (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
excés s. n., pl. excése

exces (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
exces n. 1. ceeace covârșește marginile, ceeace trece peste măsură: evitați toate excesele; 2. dezordine, violență.

exces (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXCÉS, excese, s. n. 1. Exagerare, abuz; p. ext. lipsă de cumpătare, de măsură. ◊ Expr. Exces de zel = zel exagerat. 2. (În unele state) Act de violență, săvârșit de unul dintre soți față de celălalt, de natură a constitui motiv de divorț. — Din fr. excès, lat. excessus.