excepțional - explicat in DEX

excepțional (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXCEPȚIONÁL, -Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exceptionnel.

excepțional (Dicționar de neologisme, 1986)
EXCEPȚIONÁL, -Ă adj. 1. Care este, care face, care constituie o excepție. ♦ Care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, extraordinar, minunat, excelent. [Pron. ecs-cep-ți-o-, var. escepțional, -ă adj. / cf. fr. exceptionnel].

excepțional (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXCEPȚIONÁL, -Ă adj. 1. care este, face, constituie o excepție. ◊ care iese din comun; deosebit. 2. foarte bun, extraordinar, minunat, excelent. (< fr. exceptionnel)

excepțional (Dicționaru limbii românești, 1939)
*excepționál, -ă adj. (d. lat. excéptio, -ónis, excepțiune, cu sufixu -al, fr. -onnel). Care face excepțiune, extraordinar: favoare excepțională. Adv. În mod excepțional: un an excepțional de ploĭos.

excepțional (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
excepționál (-ți-o-) adj. m., pl. excepționáli; f. excepționálă, pl. excepționále

excepțional (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
excepțional a. 1. relativ la o excepțiune: clauză excepțională; 2. care face o excepțiune, extraordinar: servicii excepționale.

excepțional (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXCEPȚIONÁL, -Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [Pr.: -ți-o-] — Din fr. exceptionnel.