excepta - explicat in DEX

excepta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter.

excepta (Dicționar de neologisme, 1986)
EXCEPTÁ vb. I. tr. A lăsa deoparte, a nu socoti, a exclude. [Var. escepta vb. I. < fr. excepter, cf. lat. exceptare – a lua din...].

excepta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXCEPTÁ vb. tr. a lăsa deoparte, a exclude. (< fr. excepter, lat. exceptare)

excepta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
exceptá (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 excepteáză

exceptà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
exceptà v. a nu ținea seamă, a pune în afară de.

excepta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. — Din fr. excepter.