exceptare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXCEPTÁRE s. f. Acțiunea de
a excepta și rezultatul ei. –
V. excepta.exceptare (Dicționar de neologisme, 1986)EXCEPTÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a excepta. [<
excepta].
exceptare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exceptáre (excludere)
s. f.,
g.-d. art. exceptắriiexceptare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXCEPTÁRE s. f. Acțiunea de
a excepta și rezultatul ei. —
V. excepta.