excentricitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXCENTRICITÁTE, excentricități, s. f. 1. Originalitate; ciudățenie, bizarerie, extravaganță.
2. (
Mat.) Calitatea unui punct de a se găsi în afara centrului unei figuri. ♦ Distanța dintre centrele sau axele de rotație a două piese excentrice. ♦ Defect de asamblare a două piese care în mod normal trebuie să fie concentrice sau trebuie să aibă o axă comună. – Din
fr. excentricité.excentricitate (Dicționar de neologisme, 1986)EXCENTRICITÁTE s.f. 1. Situația, însușirea unui punct de a nu fi în centrul unei figuri. ♦ (
Mat.) Mărime care caracterizează alungirea conicelor. ♦ Distanța dintre axele de rotație a două piese care au același centru. ♦ Asamblarea defectuoasă a două piese coaxiale sau concentrice.
2. Originalitate, bizarerie, extravaganță. ♦ Țicneală. [Cf. fr.
excentricité].
excentricitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXCENTRICITÁTE s. f. 1. (mat.) însușirea unui punct de a nu fi în centrul unei figuri. ◊ raport constant al distanțelor de la un punct al unei conice la focar și la directoarea corespunzătoare. 2. (tehn.) distanța dintre axele de rotație a două piese care au același centru. ◊ asamblare defectuoasă a două piese coaxiale sau concentrice. 3. originalitate, extravaganță; excentrism. (< fr.
excentricité)
excentricitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*excentricitáte f. (d.
excentric; fr.
-icité). Calitatea de a fi excentric.
Fig. Bizarerie, originalitate:
a te ținea [!] de excentricitățĭ. Geom. Excentricitatea uneĭ elipse, raportu distanțeĭ de la focar la marea axă a elipseĭ. Distanța de la centru uneĭ elipse pînă la focar.
Astr. Excentricitatea orbiteĭ uneĭ planete, excentricitatea elipseĭ pe care planeta o descrie în prejuru [!] soareluĭ.
excentricitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)excentricitáte s. f.,
g.-d. art. excentricitắții; pl. excentricitắțiexcentricitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)excentricitate f.
1. distanța unei elipse dela centru la focarul său;
2. depărtare dela centru;
3. fig. apucături bizare, caracter prea original.
excentricitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXCENTRICITÁTE, excentricități, s. f. 1. Originalitate; ciudățenie, bizarerie, extravaganță.
2. (
Mat.) Calitatea unui punct de a se găsi în afara centrului unei figuri. ♦ Distanța dintre centrele sau axele de rotație a două piese excentrice. ♦ Defect de asamblare a două piese care în mod normal trebuie să fie concentrice sau trebuie să aibă o axă comună. — Din
fr. excentricité.