excepție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXCÉPȚIE, excepții, s. f. 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. ◊
Expr. Cu excepția... = afară de...
Fără excepție = fără deosebire.
2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice.
3. Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului. – Din
fr. exception, lat. exceptio.