excepțional (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXCEPȚIONÁL, -Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit.
2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (
3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin
prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. exceptionnel.