excela (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXCELÁ, excelez, vb. I.
Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din
fr. exceller, lat. excellere.excela (Dicționar de neologisme, 1986)EXCELÁ vb. I. intr. A fi superior, a fi mai presus (într-un domeniu), a se distinge. [Pron.
ecs-ce-. / cf. fr.
exceller, lat.
excellere].
excela (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXCELÁ vb. intr. a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). (< fr.
exceller, lat.
excellere)
excela (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)excelá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
exceleázăexcela (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXCELÁ, excelez, vb. I.
Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). — Din
fr. exceller, lat. excellere.excelà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)excelà v. a fi superior în felul său.