excedent - explicat in DEX

excedent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXCEDÉNT, excedente, s. n. Cantitate care depășește o anumită limită, care rămâne după satisfacerea tuturor necesităților; surplus, prisos. ♦ Sumă, cantitate, valoare cu care încasările, veniturile sau resursele depășesc plățile, nevoile, cheltuielile sau consumul. – Din fr. excédent, lat. excedens, -ntis.

excedent (Dicționar de neologisme, 1986)
EXCEDÉNT s.n. Prisos, ceea ce rămâne după acoperirea tuturor nevoilor; surplus. ♦ (Fin.) Plusul veniturilor în raport cu cheltuielile. [Pron. ecs-ce-, pl. -te, -turi. / < fr. excédent, cf. lat. excedens].

excedent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXCEDÉNT s. n. 1. prisos, ceea ce rămâne după acoperirea tuturor nevoilor; surplus. 2. (fin.) plus de venituri în raport cu cheltuielile. (< fr. excédent, lat. excedens)

excedent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*excedént, -ă adj. (lat. excédens, -éntis). Care excede. S. n. Număru, cantitatea care excede, prisosu: un excedent de banĭ. V. deficit.

excedent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
excedént s. n., pl. excedénte

excedent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
excedent n. sumă ce excede, ce este în plus.

excedent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXCEDÉNT, excedente, s. n. Cantitate care depășește o anumită limită, care rămâne după satisfacerea tuturor necesităților; surplus, prisos. ♦ (Ec.) Diferență pozitivă dintre un venit, pe de o parte, și o plată sau cheltuială, pe de altă parte, înscrise într-o balanță ori într-un buget. — Din fr. excédent, lat. excedens, -ntis.