eventualitate - explicat in DEX

eventualitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EVENTUALITÁTE, eventualități, s. f. Situație care s-ar putea ivi, caz posibil; împrejurare viitoare posibilă. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. éventualité.

eventualitate (Dicționar de neologisme, 1986)
EVENTUALITÁTE s.f. Situație care s-ar putea ivi; împrejurare viitoare posibilă. [Pron. -tu-a-. / cf. it. eventualità, fr. éventualité].

eventualitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EVENTUALITÁTE s. f. situație care s-ar putea ivi; împrejurare viitoare posibilă. (< fr. éventualité)

eventualitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*eventualitáte f. (d. eventual; fr. éventualité). Întîmplare, lucru care se poate întîmpla: ĭa-țĭ cortelu pentru orĭ-ce eventualitate.

eventualitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eventualitáte (-tu-a-) s. f., g.-d. art. eventualitắții; pl. eventualitắți

eventualitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
eventualitate f. 1. caracterul lucrului eventual; 2. eveniment nesigur.

eventualitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EVENTUALITÁTE, eventualități, s. f. Situație care s-ar putea ivi, caz posibil; împrejurare viitoare posibilă. [Pr.: -tu-a-] — Din fr. éventualité.