evghenicos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EVGHENICÓS, -OÁSĂ, evghenicoși, -oase, adj. (Grecism
înv.) Nobil. – Din
ngr. evghenikós.evghenicos (Dicționaru limbii românești, 1939)*evghenicós, -oásă adj. (ngr.
evgenikós).
Sec. 18-19. Apoĭ iron. Nobil, boĭeresc.
evghenicos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)evghenicós (
înv.)
adj. m.,
pl. evghenicóși; f. evghenicoásă, pl. evghenicoáseevghenicos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EVGHENICÓS, -OÁSĂ, evghenicoși, -oase, adj. (
Înv.) Nobil. — Din
ngr. evghenikós.evghenicòs (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)evghenicòs a. od. de origină nobilă, de neam fanariot:
prea evghenicoșilor boieri și cocoane! NEGR. [Gr. mod.].