eventiv - explicat in DEX

eventiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EVENTÍV, eventive, adj. (Gram.; în sintagma) Verb reflexiv eventiv (și substantivat, n.) = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea. – Din fr. éventif.

eventiv (Dicționar de neologisme, 1986)
EVENTÍV adj.n. Verb reflexiv eventiv (și s.n.) = verb la diateza reflexivă care arată o schimbare în starea subiectului. [< fr. éventif].

eventiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EVENTÍV adj. verb reflexiv ~ (și s. n.) = verb la diateza reflexivă care arată o schimbare în starea subiectului. (< fr. éventif)

eventiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eventív¹ adj. m., pl. eventívi; f. eventívă, pl. eventíve

eventiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eventív² s. n., pl. eventíve

eventiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EVENTÍV, -Ă, eventivi, -e, adj. (Gram.; în sintagma) Verb reflexiv eventiv (și substantivat, n.) = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea. — Din fr. éventif.