euforbiacee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EUFORBIACÉE, euforbiacee, s. f. (La
pl.) Familie de plante dicotiledonate, lemnoase și erbacee, ale căror fructe (capsule, bace sau drupe), cu numeroase semințe, conțin uleiuri grase; (și la
sg.) plantă care face parte din această familie. [
Pr.:
e-u-for-bi-a-] – Din
fr. euphorbiacées.euforbiacee (Dicționar de neologisme, 1986)EUFORBIACÉE s.f.pl. (
Bot.) Familie de plante dicotiledonate dialipetale, al căror fruct este o capsulă cu semințe; (
la sg.) plantă din această familie. [Pron.
e-u-for-bi-a-ce-e, sg. invar. / < fr.
euphorbiacées].
euforbiacee (Marele dicționar de neologisme, 2000)EUFORBIACÉE s. n. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale, cu flori unisexuate, de culori variate, cu fructul capsulă. (< fr.
euphorbiacées)
euforbiacee (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)EUFORBIACÉE (‹
fr.; {i}
lat. euphorbia „laptele-cucului”)
s. f. (La
pl.) Familie de plante dicotiledonate, lemnoase și erbacee, răspândite pe aproape toate continentele, cu flori actinomorfe, unisexuate, fruct capsulă, bacă sau drupă și semințe bogate în uleiuri grase: unele
e. prezintă canale laticifere, celule secretoare, peri glandulari etc. Au importanță în
ind. alimentară, textilă, ca plante ornamentale și ca producătoare de cauciuc; (și la
sg.) plantă din această familie (
ex. ricinul, arborele de cauciuc etc.).
euforbiacee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)euforbiacée (e-u-, -bi-a-) s. f.,
art. euforbiacéea; g.-d. art. euforbiacéei; pl. euforbiacéeeuforbiacee (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EUFORBIACÉE, euforbiacee, s. f. (La
pl.) Familie de plante dicotiledonate, lemnoase și erbacee, ale căror fructe (capsule, bace sau drupe), cu numeroase semințe, conțin uleiuri grase; (și la
sg.) plantă care face parte din această familie. [
Pr.:
e-u-for-bi-a-]
— Din
fr. euphorbiacée.