eufonie - explicat in DEX

eufonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EUFONÍE, eufonii, s. f. Succesiune armonioasă de vocale și de consoane, care are drept efect o impresie acustică plăcută. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphonie, lat. euphonia.

eufonie (Dicționar de neologisme, 1986)
EUFONÍE s.f. Împerechere armonioasă de sunete, care impresionează plăcut auzul. V. muzicalitate. [Gen. -iei. / cf. fr. euphonie, lat., gr. euphonia < eu – bine, phone – voce].

eufonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EUFONÍE s. f. succesiune armonioasă de sunete în silabele unui cuvânt, unei fraze, cu efect auditiv plăcut. (< fr. euphonie, lat., gr. euphonia)

eufonie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*eufoníe f. (vgr. euphonia, d. eû, bine, și phoné, voce. V. caco-fonie). Gram. Frumuseță [!] a sunetelor, a cuvintelor (pronunțare armonioasă).

eufonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eufoníe (armonie sonoră) (e-u-) s. f., art. eufonía, g.-d. art. eufoníei; pl. eufoníi, art. eufoníile

eufonie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
eufonie f. ceeace face pronunțarea armonioasă.

eufonie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EUFONÍE, eufonii, s. f. Succesiune armonioasă de vocale și de consoane, care are drept efect o impresie acustică plăcută. [Pr.: e-u-] — Din fr. euphonie, lat. euphonia.