euforic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EUFÓRIC, -Ă, euforici, -ce, adj. De euforie, care se referă la euforie, care provoacă euforia. [
Pr.:
e-u-] – Din
fr. euphorique.euforic (Dicționar de neologisme, 1986)EUFÓRIC, -Ă adj. De euforie. [< fr.
euphorique].
euforic (Marele dicționar de neologisme, 2000)EUFÓRIC, -Ă I.
adj. referitor la euforie. II. adj., s. m. f. (om cu temperament) înclinat spre euforie. (< fr.
euphorique)
euforic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eufóric (e-u-) adj. m.,
pl. eufórici; f. eufórică, pl. eufóriceeuforic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EUFÓRIC, -Ă, euforici, -ce, adj. De euforie, care se referă la euforie, care provoacă euforia. [
Pr.:
e-u-]
— Din
fr. euphorique.