etamină - explicat in DEX

etamină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ETAMÍNĂ, etamine, s. f. Țesătură de bumbac sau de mătase cu împletitură rară. – Din fr. étamine.

etamină (Dicționar de neologisme, 1986)
ETAMÍNĂ s.f. Țesătură rară făcută din bumbac sau din mătase. [< fr. étamine].

etamină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ETAMÍNĂ s. f. țesătură rară din bumbac, in sau mătase, pe care se brodează. (< fr. étamine)

etamină (Dicționaru limbii românești, 1939)
*etamínă f., pl. e (fr. étamine, d. étaim, partea cea maĭ supțire [!] a lîniĭ peptănate [!], d. lat. stamen, fir de furcă. V. stamină). Un fel de stofă supțire cu firele rare, dar ceva maĭ deasă de cît canvaŭa.

etamină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
etamínă s. f., g.-d. art. etamínei; (sorturi, bucăți) pl. etamíne

etamină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
etamină f. stofă subțire nevărgată.

etamină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ETAMÍNĂ, (2) etamine, s. f. 1. Țesătură de bumbac sau de mătase cu împletitură rară. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. — Din fr. étamine.