etambou (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ETAMBÓU, etambouri, s. n. 1. Element de rezistență al scheletului unei nave, amplasat la pupă și care susține cârma. ◊
Tub etambou = tub montat la pupa navei, prin care trece axul elicei.
2. Element de rezistență din scheletul unui avion, situat la extremitatea din spate a fuzelajului. – Din
fr. étambot.etambou (Dicționar de neologisme, 1986)ETAMBÓU s.n. Piesă de rezistență din scheletul unei nave, situată la pupă. ♦ Piesă de rezistență din scheletul unui avion, situată la extremitatea din spate a fuzelajului. [< fr.
étambot].
etambou (Marele dicționar de neologisme, 2000)ETAMBÓU s. n. 1. piesă de rezistență din osatura unei nave, situată la pupă. 2. piesă de rezistență din scheletul unui avion, la extremitatea din spate a fuzelajului. (< fr.
étambot)
etambou (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)etambóu s. n.,
art. etambóul; pl. etambóurietambou (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ETAMBÓU, etambouri, s. n. 1. Element de rezistență al scheletului unei nave, amplasat la pupă și care susține cârma. ◊
Tub etambou = tub montat la pupa navei, prin care trece axul elicei.
2. Element de rezistență din scheletul unui avion, situat la extremitatea din spate a fuzelajului. — Din
fr. étambot.