etan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ETÁN s. m. Gaz incolor și fără miros, care se găsește în gazele de sondă și de rafinărie, întrebuințat la prepararea etilenei, drept combustibil și ca agent frigorigen. – Din
fr. éthane.etan (Dicționar de neologisme, 1986)ETÁN s.n. Gaz incolor și inodor care se găsește în gazele de sondă. [< fr.
éthane].
etan (Marele dicționar de neologisme, 2000)ETÁN s. n. gaz combustibil, incolor și inodor, hidrocarbură aciclică saturată, în gazele de sondă și de rafinărie. (< fr.
éthane)
etan (Dicționaru limbii românești, 1939)*etán n., pl.
urĭ (răd.
et- din
eter).
Chim. Idrocarbură [!] saturată, idrogen [!] bicarbonat (CH
8 CH
9).
etan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ETÁN (‹
fr. {i})
s. m. Hidrocarbură aciclică saturată (
p. t. – 172ºC,
p. f. – 88,5ºC), incoloră, fără miros, care se găsește în gazele de sondă, întrebuințată la prepararea etenei, drept combustibil și ca agent frigorific.
etan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)etán s. m.etan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ETÁN s. m. Hidrocarbură aciclică saturată, incoloră și fără miros, care se găsește în gazele de sondă și de rafinărie, folosită la prepararea etenei, drept combustibil și ca agent frigorigen. — Din
fr. éthane.