etambreu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ETAMBRÉU, etambreuri, s. n. Deschidere făcută în puntea unei nave pentru trecerea unui catarg, sau în bordaj, la pupă, pentru trecerea axului cârmei. [
Pl. și:
etambreie] – Din
fr. étambrai.etambreu (Dicționar de neologisme, 1986)ETAMBRÉU s.n. Deschizătură în puntea unei nave, făcută pentru a putea trece prin ea un catarg, axul cârmei etc. [< fr.
étambrai].
etambreu (Marele dicționar de neologisme, 2000)ETAMBRÉU s. n. deschizătură în puntea unei nave prin care trece axul cârmei sau un catarg. (< fr.
étambrai)
etambreu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)etambréu s. n.,
art. etambréul; pl. etambréurietambreu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ETAMBRÉU, etambreuri, s. n. Deschidere făcută în puntea unei nave pentru trecerea unui catarg sau în bordaj, la pupă, pentru trecerea axului cârmei. — [
Pl. și:
etambreie] — Din
fr. étambrai.